Pe mine nu m-a dezamagit Nationala!

Nu sunt o microbista inraita si nici pe stadioane nu am prea fost la viata mea, dar sotul meu este. Asa am ajuns sa plec la Paris pentru a sustine Nationala.

 Inainte sa va apucati sa aruncati cu pietre - stiu cat de jalnica a fost prestatia Tricolorilor, stiu si cat de putin interes au aratat si am vazut cu ochii mei si cat de putin au alergat pe teren - sa va spun de ce pe mine nu m-a dezamagit echipa Romaniei:







In primul si in primul rand pentru ca a fost un bun prilej de vacanta! Dupa aproape un an, am avut o saptamana de concediu in care m-am relaxat. M-am plimbat, m-am distrat si am vizitat locuri frumoase.

Am redescoperit un Paris al contrastelor - fortele de securitate care-ti urmareau fiecare pas si eternele momumente, la fel de cochete si incarcate de istorie, in care se imbulzesc mii de turisti in orice moment al zilei. N-am avut nicio secunda vreun sentiment de nesiguranta, cu toate ca la plecare am avut o usoara strangere de inima. Nu stiu daca soldatii din centru sau politistii de la metrou au contribuit cu ceva, insa e clar ca Franta a mers mai departe dupa atentatele din noiembrie.

Mi-au placut si atmosfera de pe stadion, si fiorul acela pe care l-am simtit atunci cand peste 15.000 de oameni au intonat, la unison, imnul Romaniei, dar poate cel mai tare mi-a placut sa ma bucur pentru un gol, sau sa ma intristez pentru o ratare. Am vazut suporteri civilizati (vorbesc, evident, de romani), care au stiut sa-i respecte pe adversari si sa asiste la...spectacol. Despre prestatia efectiva a echipei nu-mi dau cu presupusul. V-am spus - nu sunt si nici nu voi fi vreodata o cunoascatoare, dar pentru mine meciul acesta a insemnat ceva. 

 

Asa ca nu am cum sa blamez Nationala pentru simplul fapt ca mi-a "oferit" o VACANTA pe cinste!