De ce am avut cel mai frumos Paste

De cand ma stiu, am fost doar eu si mama.Singura la parinti, cu un divort pe cand avem numai cativa anisori, nu am stiut niciodata ce inseamna sarbatori cu mese mari, oameni multi, amintiri, zambete. Sa nu ma intelegeti gresit, mama a reusit sa-mi ofere mereu totul. Insa ii priveam mereu cu o oarecare invidie pe colegii de scoala sau prietenii care in fiecare an, de Paste sau de Craciun, aveau casa plina de...rude.

Stiti cum e cand iti pui ceva in cap si iti dai toata silinta sa-ti iasa?

Ei bine, eu sunt genul de om care atunci cand isi propune ceva, nu se lasa pana nu-si atinge scopurile. Si mi-am dorit o "famelie mare". Iar anul acesta, de Paste, dupa 14 ani de cand il cunosc pe sotul meu, ne-am reunit cu totii. Am reusit!

Asa ca Duminica Pastelui a fost o zi speciala, cu o masa mare, la care am stat toti si ne-am distrat de minune! De departe, insa, cea mai fericita a fost Renata, care si-a vazut pentru prima oara bunicii la un loc si s-a putut juca alaturi de ei. Mai presus de asta, stiu ca va ramane cu amintiri frumoase legate de familia ei....MARE si de sarbatorile care ne reunesc, iar asta ma incanta nespus!

A! si am mai facut ceva! A fost primul an in care am vopsit singura-singurica ouale de Pasti (evident, cu "ajutorul" celei mici, care a mi-a urmarit fiecare miscare! Nu au iesit chiar perfecte, dar satisfactia rezultatului muncii mele a fost inegalabila!