Lacul Cincis - intre dezamagire si uimire

Cand ne-am hotarat sa plecam in vacanta prin tara (lucru pe care, trebuie sa recunosc, nu il facem prea des, din pacate) am pus printre obiectivele de top lacul Cincis. Cautasem ceva informatii pe net, auzisem de la unul, de la altul despre acest loc, insa nici intr-o mie de ani nu as fi crezut ca o sa-mi fie dat sa vad asa ceva. Locul este, la propriu, un colt de rai. Un lac de acumulare, cu o poveste destul de infricosatoare (nu o sa v-o spun eu, e destul sa dati un search pe Google), dar cu peisaje de vis.

L-am gasit destul de usor - oricum, Waze ne-a fost partener de nadejde pe tot parcursul calatoriei - numai ca am fi vrut sa gasim o zona in caresa ne si putem apropia de lac, eventual sa gasim o mica barcuta sau un fel de ambarcatiune cu care sa ne si plimbam putin pe apa. Asa ca Waze ne-a indicat o baza de canotaj - spre care am si pornit - insa ne-am „dezumflat„ destul de repede cand, o data ajunsi acolo, am constatat ca era de mult inchisa.... Bun... am zis sa nu ne pierdem speranta si am continuat de-a lungul apei. Am ajuns intr-o zona interzisa, unde ne-a intampinat un domn de la Apele Romane, caruia i-am cerut indicatii spre un loc de agrement. Acesta ne-a directionat spre cealalta parte a lacului, la Motel Cincis. Il vazusem si noi pe Waze, dar cum scria ca e motel, ne-am gandit ca e un loc mai degraba pentru cazare si nicidecum ce ne trebuia noua. Si asa a si fost, din pacate. Dupa vreo 11 kilometri, am reusit sa ajungem la vestitul Motel. Numai ca si aici, dezamagirea a fost pe masura, intrucat este situat pe un mal foarte inalt al lacului, motiv pentru care nu esti nici pe departe a apropierea apei.

Descumpaniti, ne-am uitat in zare, ne-am urcat din nou in masina si am pornit de-a lungul malului lacului, in cautare de..ceva. Drumul e ok, nu sunt multe gropi, ceea ce, sincer, ne-am cam mirat. Insa ce nu ne-a mirat, ba chiar ne-a reamintit ca suntem in Romania, a fost... MIZERIA!!!!

Dumnezeule! Cate gunoaie! Cata mizerie! Cata lipsa de educatie! Din loc in loc, dar la distante extrem de mici, erau gramajoare de gunoaie. Si, cum nu erau efectiv pe malul apei, poti numai presupune ca au fost „oameni„ care au tras pe dreapta si efectiv au aruncat gunoaiele de prin masina, asa, la voiam intamplarii.

Pe langa asta, ce m-a frapat a fost felul haotic in care s-a construit, lipsa de unitate arhitecturala, un amalgam de ieftin si scump, de cochet si kitch, de oplenta si saracie. Practic, singurul loc „la liber„ pe mal este la coada lacului, unde am gasit si mai multa mizerie. In rest, pe mai tot lacul sunt constructii private, iar ca sa poti sa ajungi sa te bucuri de peisaj trebuie sa intri intr-una dintre ele.

Si, cum spuneam ca am tot cautat ceva, intr-un final, am si reusit sa gasim. Ne-a facut cu ochiul pentru ca, din drum, se vedeau mai multe hidrobiciclete. Si, cum citisem de mai multe ori pe panourile instalate de-a lungul soselei, ca ambarcatiunile cu motor sunt interzise, am zis ca macar „la pedale„ sa ne plimbam.

Si am intrat la Aventura Lac, un camping, la intrarea caruia ne-a intampinat un domn vesel, usor in varsta, dar extrem de binevoitor. Minus pentru ei - desi eram singurii turisti care le-au calcat oragul - fiind in afara sezonului - ne-a perceput 10 lei taxa de intrare, desi am inchiriat hidrobicicleta, iar la vreo jumatate de ora, au mai venit altii, carora nu le-a mai luat taxa...In rest, locul e frumosa amenajat, au si o piscina, casute destul de cochete in care sa te cazezi, iar ce mi s-a parut cel mai interesant este ca nu au niciun fel de mancare acolo, iar daca vrei sa mananci, trebuie sa iti aduci - ei iti pun la dispozitie gratare imense si un ceaun, tot la fel.

Plimbarea noastra pe lac a fost de excepie, cum spuneam, peisajul este intr-adevar unul extrem de frumos, asta, insa, daca reusesti sa treci de toate obstacolele- drum, mizerie, lipsa de interes si prea multe strategii de marketing. In concluzie, daca ajungi prin Hunedoara, n-a fi totusi rau sa dai o tura si pe acolo...